Fidelitatea- se invata? Casatorita dar derutata de un alt EL

Buna ziua !

Pentru ca nu pot vorbi cu prietenele mele despre viata mea intima- stiu ca ar fi foarte dezamagite de ceea ce am facut daca le-as spune- va voi povesti voua, celor care ati auzit poate alte zeci de asemenea povesti. Daca ati trecut prin asa ceva, si intelegeti cat de mult mi s-a dat peste cap viata, puteti sa imi sariti in ajutor, daca se poate cu un sfat...
Povestea este a unei femei casatorite de aproape 3 ani, careia i-a picat cu tronc un coleg de munca. Veti spune ca este ceva banal. Nu este banal atunci cand, desi constiinta musca puternic, preferi sa mergi mai departe in greseala. Au existat multe flirturi, priviri, cuvinte pana se se ajunga aici. Ne stim de un an. Dupa munca iesim des in oras. Acum 6 luni am iesit dupa munca la o bere. Dar doar noi doi. Recunosc ca eu sunt cea care a insistat mai mult. Cred ca ni se urcase la cap- jumatate din seara am petrecut-o sarutandu-ne si tinandu-ne de mana ca doi adolescenti. Socant pentru mine este faptul ca el chiar este unul- are 21 de ani, cu 8 ani mai mic decat mine. El a facut primul pas, insa eu am fost cea care am continuat. Dupa acea seara cand am stabilit ca vom pastra totul secret a urmat o perioada de zbucium pentru mine, repros si parere de rau ca am ajuns atat de jos. Eu trebuia sa stiu mai bine, nu? Ei bine, nu. Este ceva care ma atrage la el, nu ma pot dezlipi din vraja asta care parca m-a zapacit de tot. Il vad in fiecare zi la munca, si ma gandesc constant la el. Dupa o perioada cand ne-am tot evitat reciproc am inceput iar sa vorbim. Ma atrage foarte mult insa stiu ca ma joc cu focul. Una este sa flirtezi, alta este sa treci la actiune. Am ajuns sa fiu una din acele femei pe care le dispretuiesc- femeile usoare. Oare asta sunt eu? Sunt bulversata. Credeam ca am o viata fericita si totusi daca in acest moment as avea de ales, as vrea sa il intalnesc pe el, as vrea sa rad si sa glumesc cu el. Sotul meu pe de alta parte este un om nemaipomenit, fara cusur. Ne iubim mult si stiu ca el nu mi-ar face asa ceva. Amandoi punem pret pe fidelitate (eu se pare m-am mai debarasat de ea). Singurul lucru care pare totusi sa lipseasca din relatia noastra este sexul. Legatura noastra pare sa fie construita pe altceva decat intimitatea noastra...dar este o legatura foarte puternica. Oare exista oameni, care desi fericiti, sunt capabili sa traiasca doua vieti simultane?
Sunt totusi o mare fraiera pentru ca mi s-au aprins calcaiele dupa un baiat, si dupa ce mi-am inselat sotul (au fost doar saruturile de care va ziceam) imi tot bateam capul cu "oare ce va spune el despre mine?" in loc sa ma mustre constiinta ca am facut cea mai mare greseala a vietii mele. Am vrut sa ma intalnesc cu el sa ii spun ca imi pare rau, ca ar fi trebuit sa ii refuz avansurile, dar probabil in mintea mea bolnava nu vroiam decat sa il fac sa ma doreasca mai mult.Sunt jalnica...
Stiu care este lucrul corect pe care ar trebui sa-l fac. Ar trebui sa nu-i mai dau nici o atentie. Sa ma fac ca nu exista. Daca imi cere sa merg cu el in oras, sa refuz politicos. Dar nu pot face asta, sau daca reusesc, ma gandesc la el toata noaptea.
Daca credeti ca intrevedeti o lumina intr-o anumita directie, sa rog sa imi scrieti cu un sfat. Momentan ma simt ca si cand mi-am pierdut directia de mers si nu am puterea de a ma lupta cu aceasta ispita. Sau poate ca nu vreau, ceea ce imi provoaca o mare neliniste si dezordine in viata.
Vreau sa ajung din nou pe linia de plutire, dar minciunile si ganduri care imi trec prin minte ma deruteaza.
Multumesc!

Mai sa fie ....ia uite frate ce "zbucium" interior si sufletesc ,ce mustrari de constiinta le cuprinde pe madamele astea de le mananca si nu le trebuie decat scarpinatori ...fragede.... :? ...
Cum dreacu vine asta mai fata? Zici ca ai barbat bun , fara cusur , mai zici si ca : "ne iubim" ...alea alea....pai si atunci ? E ipotent? Ca asaaa... mna , sa zici ca scuza ca ti-o trebui si tie ce-i trebuie lui...dar altfel ? Ce cauti sa-l zgandari p-ala micu de la servici ? Ca , la douasunu' de ani , de obicei , cei mai multi iubesc cu pantalonii in vine si ...cam atat. Acu' nu ca tu ai fi vreo babaciune pe langa el , dar totusi un pic de asumare a casniciei si a statutului de femeie cu barbat , pe care l-ai luat de buna voie si nesilita de nimeni , sa-l iubesti si sa-l respecti (aici intra si sa nu-i pui coarne) la bine si la rau pana la ...sfarsit.zici ca n-are vina si ca e bun , dar mi se pare deplasat sa spui "ne iubim" cand tu visezi sa ti-o tragi cu ...flacaiasu'...nu crezi ? Stai Doamne-iarta cu curu pe camasa , si vezi daca mai vrei sau nu sa fii maritata(io zic ca nu-ti prea mai place, dar e parerea mea) , si daca da, atunci vezi ca pitt iti zise bine, daca nu , fii cinstita , divorteaza si vezi-ti de viata...si-atunci poti sa salti camasa de sub c...r ...pentru ce vrei tu.
Ce atata plangeri si framantari interioare ...procese de constiinta ....vai tu , ce sa fac ,sunt confuza, am trairi ciudate si neantelese de cei ce ma inconjoara, bla bla.... imi iubesc barbatu , da' mi-as pune-o cu altu'....cam aiurea si nu prea se "pupa" ala de zici ca-l iubesti , cu ala de zici ca-l visezi . cred ca ai prea mult timp....io zic sa te potolesti. traieste dracu' in poala barbatului , si nu mai visa la cai verzi pe pereti .
(si ma doare si mana de cand tot scriu.... :? , da' parca nici nu-mi venea sa ...te las)

Place rau mie subiectul...si pentru ca emoticoanele inca nu sunt gata, o sa mai astept si cu raspunsul. Oricum, nu te astepta la prea multa intelegere din partea mea. Inteleg modernismul pe etape si il aplic in rate.

Buna seara cristin!

Mersi pentrul dusul rece...
Problema sexului este alta. Casnicia noastra s-a adaptat la schimbarile pe care viata le-a adus in ultimii ani. Avem amandoi joburi care imping la mult efort psihic, perioade de pregatire, cursuri, etc. Asta ne-a rearanjat prioritatile: lipsa timpului si neputinta de a te deconecta dupa munca odata ajunsi acasa ne-au schimbat. Pentru noi nu mai este cel mai important lucru. Nu stiu daca este o ciudatenie, dar imi imaginez ca sunt cupluri care gasesc destule alte resurse pentru a mentine relatia "fresh".
Pari foarte sigura pe tine insa nu ai vorbit din experienta. Vad ca ma condamni... si eu as judeca la randul meu o femeie care nu este fidela sotului ei. Cu toate astea, nu poti sa cunosti un om dintr-o singura postare pe forum. Nu am dat multe repere de fundal, am incercat sa simplific lucrurile. Insa din relatarea ta il faci "p-ala mic de la munca" sa para victima atacurilor mele, desi poate asa pare. Nu ar trebui sa ai prejudecati in privinta varstei. La cei 21 de ani este cu mult mai matur in rationament decat un barbat trecut bine de 30.

Cred ca este mai mult vorba de vanatoare decat de prinderea prazii.
Iar in cazul meu sunt o vegetariana/vegana la vanatoare de ...caprioare. Alt exemplu nu am gasit dar poate se potriveste.

Mda....apai sa stii fata , ca putin mi-a pasat mie sa-ti fac un dus rece ....virtual. Daca puteam te bagam sub unul...real.Ca pari destul de confuza, derutata, si desi stii ca nu-i bine ce simti/faci ,continui. Sa fie "criza" femeii la treizeci de ani? Tu te auzi? Joburi stresante va impiedica sa va relaxati....si ca v-ati adaptat corespunzator. In schimb nu te-a oprit sa te "relaxezi" cu ala micu' ...si ma lasi cu "maturitatea " flacaiasului? Ca nu esti tu matura, desi ai o casnicie pe care nu prea vrei sa ti-o asumi in totalitate, cu responsabilitati si fidelitate cu tot, semn al maturitatii, dar ala la 21, care se simte "gadilat" la orgoliu' cum ca ce tip macho e el de da peste cap, inclusiv ...maritatele. Te-ai gandit ca exista probabilitatea ca despre tine intre prieteni poate zice "ba, e una maritata la mine la munca, de e cazuta-n cap dupa mine"....? Asta asa ca sa se dea mare in fata lor? Ca e fooooarte mare aceasta probabilitate.
Zici ca nu vorbesc din experienta. Da, e drept ca nu am o experienta ca asta , si nici n-am simtit nevoia sa o fac desi sunt casatorita de la 18 ani.   Faptul ca ai un barbat cu acte, creeaza o problema de ...moralitate ca sa zic asa ,pentru mine. Poate oi fi eu mai inapoiata , si nu m-am adaptat vremurilor, cu credinta asta a mea ca daca ai barbat si il mai si iubesti atunci nu-i pui coarne, ce-am "preluat" din vremurile astea e:"daca ai barbat si il mai si iubesti ,fie ca e cu acte fie ca nu ".
Si daca pari "judecata" atunci sa stii ca asa pare....dar nu e  ! Pai tu la ce te asteptai cand ai postat povestea? Sa sara lumea pe tine cu sfaturi despre cum sa-ti "traduci" barbatu' fara sa te prinda? Sau ce? Eu, personal am inteles ca te chinuie remuscarea(n-am gasit alt termen) , nu te mai descurci singurica si ai nevoie de pareri diferite, poate iti va fi mai usor/simplu sa gasesti o rezolvare , intr-un fel sau altul.
Sfatul meu ar fi , ca daca vezi pana la urma ca nu-ti trece , si nu-i doar o faza, divorteaza ca e mai cinstit fata de sotul tau. Sigur se va prinde pana la urma de ce iti e tie prin cap si mai ales ce faci concret cu maimutzul ala mic, si atunci va fi mai ...urat. Plus ca va suferi, si daca zici ca-i om bun , nu merita. dar ....sfaturile sunt date ca sa nu fie urmate. asa ca ...de fapt e o parere.... 

Sfat??? Revino la normalitatea valorilor morale. Altfel vei sari din aventura in aventura si peste vreo 20 de ani o sa te uiti acra la cei care au copii, nepoti si o familie frumoasa.

"Criza" femeii la treizeci de ani'', criza femeii la 40 ani, am auzit-o si pe aia de 50...din criza in criza o tinem. Ar cam trebui sa depasim crizele astea sa luam exemplul barbatilor, ei nu prea au crize...cel mult au niste mahmureli din cand in cand

Sa ma bag si eu in seama? Sa-ti spun ca nu e bine, dar cred ca asta o stii si tu Alexa. Doar atat iti spun, eu am trait prin infidelitatile sotului si nu mi-a fost bine deloc. Am plans, am urlat, m-am zbatut pentru copii si pentru familie. Si AM CASTIGAT in cele din urma aceasta batalie, zic eu. Dupa ani petrecuti prin asternuturile multor femei, s-a linistit in cele din urma. Atat iti spun, gandeste-te la urmari si consecinte.   

Pftt ce m-a incitat subiectul asta sau poate povestea, naiba stie    Nu pot intelege cum poti iubi si dori doi barbati in acelasi timp. Eu zic ca tipa sa-si cerceteze bine sufletul si sa se intrebe ce nu merge in casnicia ei, unde s-a produs fisura. Clar undeva , ceva, nu mai merge. Sunt adepta iubirii totale, daruita unui singur barbat. Daca ma satisface din toate punctele de vedere, n-as mai avea ochi pentru altcineva. Revenind la subiect, tipei cred ca i s-au aprins calcaiele    Intrebarea vine simplu : oare de ce ? Din punctul meu de vedere, un lucru este clar. Nu poti iubi doi barbati in acelasi timp. Nu cu aceeasi intensitate, nu la acelasi mod. Insa trebuie sa fie sincera, atat cu ea cat si cu cel ramas acasa cu vise despre o casnicie perfecta. Va trebui sa aleaga. Grea alegere, mai ales atunci cand nu stii ce vrei   

Trista poveste. De fapt cea care a pierdut esti tu.Ti-ai distrus cuibusorul pe care cu migala ti l-ai construit.Te-ai lasat atrasa de primul individ care nu este in stare sa-si faca cuibul lui si isi petrece viata intrand in altele si in mod sigur, cum spune ao fata mai sus, pt el esti doar un subiect de lauda in gastile de cartier.Nu cred ca pui prea mare pret pe sot pt ca daca era asa l-ai fi protejat de tentatiile tale fata de altul. NU este de loc greu sa ai o aventura, greu este sa rezisti tentatiilor. Niciodata nu vei mai putea sta cu capul sus ,( nu fizic ) fata de sotul tau, intotdeauna vei mavea remuscari motiv pt care eu consider casnicia ta compromisa. Daca n-ai copil divorteaza si traieste-ti dragostea de moment cu acest copil , traieste-ti umilinta pe care o vei plati la momentul potrivit pt ca va veni cu siguranta in clipa in care colegul tau va gasi altceva mai tanar fata de varsta lui si pe care o meriti .Pt ca asa este in viata ,nimic nu ramane ne platit.
In momentul in care vei ramane singura ,caci va veni si ziua aceea ( spunea Minulescu) cauta-ti un partener pt care sa fii in stare sa lupti cu viata ,cu tentatiile ei si impartind impreuna bucuriile si necazurile, daca si el va gandi la fel, sa ajungeti la adanci batraneti IMPREUNA. Asta e doar parerea mea alegerea iti apartine.Dumnezeu a dat frumusetea femeii ca un blestem , si daca nu te poti proteja de cei ce te asalteaza tot timpul, vei fi ca o gara.

Hmm, acum ma amuza putin toate astea, dar candva am suferit ca un prost pentru cine nu merita. Am avut o relatie de 10 ani, din care 5 am fost casatorit. Mi-am dorit o casnicie ca a parintilor mei, dar asta ar presupune doua persoane care isi doresc asta, care se iubesc cu adevarat. Tot la serviciu a gasit si ea pe cineva cu care se simtea altfel. Citez: "Cu el e diferit, e mai nebun, adrenalina, bla, bla ..., in schimb cu tine e cum mi-am dorit sa fie viata de familie ... bla, bla). Am avut si eu ocazii sa o insel, dar la ce-mi trebuia asta, cand aveam tot ce imi trebuie acasa? (sau cel putin asa credeam si speram atunci). Si n-am inselat-o niciodata. Insa ea nu a avut curajul ca macar sa spuna ca ceva nu e in regula, poate cu ea, poate cu mine si inainte de orice sa incercam sa rezolvam daca mai e ceva de rezolvat si abia apoi sa faca ce vrea cu viata ei, fara legatura cu a mea. Evident ca n-a facut asta, ca mintea, ca a preferat sa continue, desi incercam sa o iert pentru ce a facut. Mare greseala! Ce s-a rupt nu se mai poate repara. Oricum sotul tau va suferi chiar si pentru sarutarile alea, dar macar ai decenta de alua o hotarare. Ori el, ori sotul tau. Si-n felul asta arati macar putin respect nu numai fata de el, ci fata de tine. Macar atat, desi daca se intampla asta, nu prea mai ai pentru sotul tau, deja el a trecut in plan secund. Trist!

Ecuatia e destul de simpla, depinde ce vrei, si sa stii foarte bine unde te situezi...

E uman si destul de banal ca intr-o o relatie de lunga durata sa apara probleme, sa fii tentat de altcineva ce pare sa-ti dea tot ceea ce nu (mai) ai acasa.
Asta pentru ca e in natura umana sa nu fim permanent multumiti de o stare de fapt, sa ne simtim mereu atrasi de altceva...

Acum important e sa stii foarte bine unde te situezi:

-Esti o persoana care isi infraneaza atractiile si continua relatia de lunga durata. Daca nu ai realizat ca relatia de lunga durata este mai convenabila pentru tine probabil ca aventura va fi hiperbolizata si vei trai mereu cu ideea ca ai pierdut omul perfect. Altfel se cheama ca ai facut alegerea buna.

-Esti o persoana care cedeaza atractiei de moment dar nu renunta la relatia de lunga durata pastrand secretul relatiei paralele. In caz ca 'maurul'/'maura afla de obicei relatia de lunga durata atinge finalul. Chiar si pastrata secret, o astfel de relatie creaza suferinte celui duplicitar daca este o persoana cat de cat onesta si e posibil ca dupa ceva vreme acesta va marturisi partenerului aventura creand complicatii si suferinte fara posibilitatea de a mai castiga ceva. Daca esti o persoana care nu are probleme morale se cheama ca a trai vieti paralele este alegerea absolut perfecta.

-Esti o persoana care dupa o vreme renunta la relatia de lunga durata si alegi relatia abia inceputa. In acest caz e un risc major de a ramane singur. Daca ai analizat bine situatia sau daca iti doresti riscul mai mult decat siguranta atunci e alegerea buna si in mod cert vei merge mai departe orice ar fi. Daca nu, se cheama ca in curand vei plange de alegerea facuta si vei suferi.

Viata e o loterie si e bine sa minimizezi riscul inainte de a juca. E util de stiut ca riscul de a pierde e imposibil de redus la zero, asa ca alege ce ti se pare mai bun si bucura-te de alegerea facuta. Nu privi inapoi, si in nici un caz cu manie...   

-Esti o persoana care isi infraneaza atractiile si continua relatia de lunga durata. a scris:Quanchi

Mie asta mi se pare ca frizeaza putin ipocrizia in momentul cand vorbim de un cuplu casatorit. O sa par, sau poate chiar sunt, de moda veche dar consider ca atunci cand ma hotarasc sa fac pasul catre mariaj, discernamantul are un procent major de maturitate. Daca ajung ca insurat fiind sa fiu nevoit sa-mi infranez atractii, deja am plecat cu stangul. Ma bazez pe compromis major. Pot sa admir frumosul, pot face scenarii dar daca am nevoie de frana inseamna ca am intrat in curba cu viteza mare. Mai devreme sau mai tarziu, franele vor ceda.

Cris...vezi tu...viata e ciudata    De exemplu...eu... Sunt la a doua casatorie... Am o fata aici din prima casatorie studenta la limbi straine. Nevasta mea actuala (medic primar ATI)...a hotarat acum un an si jumatate sa plece in Franta... Acolo are salariu de 8 ori mai mare decat aici... si crede-ma ca nici aici nu avea salariu mititel... A plecat cu tot cu baiatul nostru de 12 ani... Eu...franceza...sunt bata...stiu rusa conversational si acceptabil engleza...Ce dracu sa caut in Franta? Asa ca am ramas aici... am un serviciu destul de bun , plus ca am fata aici... Iii vizitez de cate ori pot... Nu am divortat...nu vrea nici unul asta...

Asa ca te intreb... poti sa ma condamni daca am pe cineva aici in tara? S-au pe ea...daca...sa zicem pe ea...daca mai are o escapada?

Nu ii condamn nici pe cei care calca pe bec...nici pe cei care prefera sa tina becul stins... Dar vezi tu cu franele, apropo de ce ziceai... Viata e un balon cu aer... o controlezi cat de cat...dar nu ai frane...   

familia la fara frecventa nu exista sau daca exista este doar de forma.parerea mea este ca greseala ta si nu numai,consta in faptul ca nu divortati.faptul ca stati doar scriptic impreuna este determinat probabil de problemele materiale ( averea) care inca va leaga.nu cred ca cineva trebuie condamnat, mai mult ca sigur aveti o vasta la care nu mai merita sa mai traversati drumul formalitatilor atata timp cat nu va deranjati unul pe celalalt.cu siguranta in cazul de fata nu se mai poate pune problema fidelitatii.