Acasa
„Experimentul Philadelphia” este un presupus experiment militar efectuat de Marina SUA la Şantierul Naval din Philadelphia, în luna octombrie 1943. Potrivit rapoartelor, distrugătorul USS Eldridge ar fost făcut invizibil neputând fi detectat de dispozitive inamice. Seria de experimente strict secrete care au primit indicativul Rainbow ar fi avut la bază un aspect al teoriei câmpului unificat, un termen inventat de Albert Einstein, precum şi echipamente create de Nikola Tesla.
Principalele informaţii despre „Experimentul Philadelphia” le avem de la doi martori oculari, un presupus membru al echipajului USS Eldridge - Carlos Miguel Allende - şi Alfred Bielek care susţine că a făcut parte din echipa tehnologică.
În iulie 1943 experimentele erau aproape de succes. Aparatura instalată la bordul lui USS Eldridge a funcţionat perfect, puternicele câmpuri electromagnetice au fost declanşate, şi vasul a devenit invizibil pe radare. În timpul experimentelor vasul era acoperit de un fel de ceaţă verzuie, puternic încărcată electrostatic. Martorii de pe vas au susţinut că echipamentele metalice scoteau scântei ciudate, albastru-verzui.
La 28 octombrie 1943, s-a reluat experimentul, se pare pentru a face vasul invizibil şi pentru ochiul uman. Când a fost pornit experimentul, nava a fost din nou învăluită de faimosa ceaţă verzuie, apoi energia pulsată în echipamente a fost intensificată treptat. Între timp se auzea zbârnâitul echipamentului iar cercetătorii care priveau au văzut cum nava dispare, împreună cu ceaţa cenuşie. Nu numai că devenise invizibilă pentru radar, acum nava devenise invizibilă şi optic. Eldrige reuşise forma supremă a camuflajului - invizibilitatea totală.
Iniţial, urma vasului era vizibilă în apă, dar la scurt timp a avut loc un efect şi mai bizar. Când Eldrige a început să reapară a avut loc un flash puternic de lumină şi nava a dispărut încă o dată, dar de data aceasta nu se mai vedea urma pe apă. Nava se volatilizase şi apăruse în portul Norfolk, situat la 600 km distanţă. După câteva minute aceasta se dematerializează şi reapare din nou într-o ceaţă verzurie densă în Philadelphia.
După această călătorie miraculoasă nava se întoarce intactă. Dar în ceea ce priveşte echipajul povestea este cu totul alta, de-a dreptul înspăimântătoare. Moleculele corpurilor oamenilor şi navei erau amestecate.
„Primul lucru care l-au găsit au fost doi marinari „îngropaţi” în podeaua de metal a navei, corpurile acestora erau literalmente îngropate în oţel, erau pe moarte, sau aproape morţi. Alţi doi stăteau drepţi, tot îngropaţi în oţel. Al cincilea om avea mâna îngropată în oţel până la încheietură”, a povestit Bielek.
Alţii pur şi simplu lipseau. Restul de supravieţuitori aveau încă şi alte probleme survenite din cauza puternicului câmp electromagnetic la care a au fost expuşi.
„Oamenii au fost molecular ataşaţi de navă, legaţi de navă, în timp ce a fost teleportată. Unii au înebunit, alţii au luat foc, unii au devenit invizibili. Lucruri teribile, oribile au păţit aceşti membri ai echipajului”, a declarat cercetătorul Robert Goerman.
„Problema era că sistemul nervos nu a putut suporta expunerea la acel nivel de câmpuri magnetice şi electrice şi au suferit leziuni neuronale”, a continuat Bielek.
Potrivit unor rapoarte unele dintre victime au fost instituţionalizate, deşi au fost în mod fals daţi dispăruţi în acţiune. Familiilor li s-a spus că au pierit pe mare în timpul războaielor. Pusă în faţa acestor efecte secundare bizare şi a scenelor de groază descoperite la bordul navei, Marina a renunţat la întreaga operaţiune.
Echipa ştiinţifică a fost dizolvată, registrele navei schimbate pentru a arăta că nu a fost niciodată în şantierul Naval din Philadelphia şi martorii forţaţi să semneze jurăminte pentru a păstra secretul. Şi aşa s-a închis experimentul din al Doilea Război Mondial în domeniul invizibilităţii şi teleportării.
Cu toate acestea este greu de crezut că asemenea experimente nu au fost reluate mai târziu.
___________________________________________________
Cand aud de fantome si strigoi sunt amuzat. Cand citesc astfel de lucruri, mi se cam face pielea de gaina pe mine.
Principalele informaţii despre „Experimentul Philadelphia” le avem de la doi martori oculari, un presupus membru al echipajului USS Eldridge - Carlos Miguel Allende - şi Alfred Bielek care susţine că a făcut parte din echipa tehnologică.
În iulie 1943 experimentele erau aproape de succes. Aparatura instalată la bordul lui USS Eldridge a funcţionat perfect, puternicele câmpuri electromagnetice au fost declanşate, şi vasul a devenit invizibil pe radare. În timpul experimentelor vasul era acoperit de un fel de ceaţă verzuie, puternic încărcată electrostatic. Martorii de pe vas au susţinut că echipamentele metalice scoteau scântei ciudate, albastru-verzui.
La 28 octombrie 1943, s-a reluat experimentul, se pare pentru a face vasul invizibil şi pentru ochiul uman. Când a fost pornit experimentul, nava a fost din nou învăluită de faimosa ceaţă verzuie, apoi energia pulsată în echipamente a fost intensificată treptat. Între timp se auzea zbârnâitul echipamentului iar cercetătorii care priveau au văzut cum nava dispare, împreună cu ceaţa cenuşie. Nu numai că devenise invizibilă pentru radar, acum nava devenise invizibilă şi optic. Eldrige reuşise forma supremă a camuflajului - invizibilitatea totală.
Iniţial, urma vasului era vizibilă în apă, dar la scurt timp a avut loc un efect şi mai bizar. Când Eldrige a început să reapară a avut loc un flash puternic de lumină şi nava a dispărut încă o dată, dar de data aceasta nu se mai vedea urma pe apă. Nava se volatilizase şi apăruse în portul Norfolk, situat la 600 km distanţă. După câteva minute aceasta se dematerializează şi reapare din nou într-o ceaţă verzurie densă în Philadelphia.
După această călătorie miraculoasă nava se întoarce intactă. Dar în ceea ce priveşte echipajul povestea este cu totul alta, de-a dreptul înspăimântătoare. Moleculele corpurilor oamenilor şi navei erau amestecate.
„Primul lucru care l-au găsit au fost doi marinari „îngropaţi” în podeaua de metal a navei, corpurile acestora erau literalmente îngropate în oţel, erau pe moarte, sau aproape morţi. Alţi doi stăteau drepţi, tot îngropaţi în oţel. Al cincilea om avea mâna îngropată în oţel până la încheietură”, a povestit Bielek.
Alţii pur şi simplu lipseau. Restul de supravieţuitori aveau încă şi alte probleme survenite din cauza puternicului câmp electromagnetic la care a au fost expuşi.
„Oamenii au fost molecular ataşaţi de navă, legaţi de navă, în timp ce a fost teleportată. Unii au înebunit, alţii au luat foc, unii au devenit invizibili. Lucruri teribile, oribile au păţit aceşti membri ai echipajului”, a declarat cercetătorul Robert Goerman.
„Problema era că sistemul nervos nu a putut suporta expunerea la acel nivel de câmpuri magnetice şi electrice şi au suferit leziuni neuronale”, a continuat Bielek.
Potrivit unor rapoarte unele dintre victime au fost instituţionalizate, deşi au fost în mod fals daţi dispăruţi în acţiune. Familiilor li s-a spus că au pierit pe mare în timpul războaielor. Pusă în faţa acestor efecte secundare bizare şi a scenelor de groază descoperite la bordul navei, Marina a renunţat la întreaga operaţiune.
Echipa ştiinţifică a fost dizolvată, registrele navei schimbate pentru a arăta că nu a fost niciodată în şantierul Naval din Philadelphia şi martorii forţaţi să semneze jurăminte pentru a păstra secretul. Şi aşa s-a închis experimentul din al Doilea Război Mondial în domeniul invizibilităţii şi teleportării.
Cu toate acestea este greu de crezut că asemenea experimente nu au fost reluate mai târziu.
___________________________________________________
Cand aud de fantome si strigoi sunt amuzat. Cand citesc astfel de lucruri, mi se cam face pielea de gaina pe mine.