Un gand, o poezie...

Romanţă fără muzică
Ion Minulescu

În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti sau nu să fii a mea?

În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia...
Şi-n seaca când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti să nu mai fii a mea?...

Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,Lesbos Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta:
- Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...

Faina, mai astept si altele.   

DRAGOSTE IN FAN
ADRIAN PAUNESCU

Să mergem amândoi la strâns de fân
Şi soarele să ne lucească-n coasă
Din când în când în urmă să-ţi rămân
Ca să te văd aprinsă şi frumoasă
Pe fondul verde să te decupezi
În felul nimfei cu picioare brune
Şi-n patima magneticei amiezi
Eu să îmbrăţişez ce nu pot spune

Acolo unde nu mai e cuvânt
Şi sângele începe brusc să fiarbă
Să cad asupra ta ca trunchiul frânt
Şi-n dragoste să ne-mbrăcăm în iarbă
Şi să miroşi a soare şi-a trifoi
Şi să te-ntorc în paza umbrei mele
Şi să simţim tot cerul peste noi
Şi gărgăriţe clinchetind pe piele

Şi leneşi scuturându-ne de fân
Să trăncănim un soi de amănunte
Din cele ce pe buze mai rămân
Când se arată ploaia dinspre munte
Şi să uităm şi noi într-adevăr
De forma noastră peste clăi rămasă
Şi tu să-ţi aranjezi zburlitul păr
Privindu-te în luciul blând de coasă

Place...este autorul meu preferat.

cris a scris:Place...este autorul meu preferat.

   Multumesc Cris, este si al meu.

De la mine deja ai castigat un vot Quanchi.   

Romanţă policromă - Ion Minulescu

Nu-i cer nimic...
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă -
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Nu-i cer nimic...

Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,
Aş picura-ntr-o cupă cu eter
Morfină
Şi i-aş cere-apoi aşa:

Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
Şi primul armistiţiu planetar.

Dă-mi paradoxul frumuseţii tale,
Dă-mi prorocirea viselor rebele,
Dă-mi resemnarea strofelor banale
Şi controversa versurilor mele.

Dă-mi A. B. C. al vieţii subterane,
Dă-mi simfonia flautelor mute,
Dă-mi tălmăcirea buzelor profane
Şi rebusul icoanelor tăcute.

Dă-mi preţul primei victime-a femeii,
Dă-mi simbolul opalului şi-agatei,
Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Şi tusea-n fa minor a Traviatei.

Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă,
Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
Dă-mi gravitatea morţilor spre groapă
Şi comicul funebrului convoi.

Dă-mi tot ce-n prima clipă risipeşti,
Şi tot ce-n clipa ultimă aduni.
Dă-mi fastul siluetelor regeşti
Şi perspectiva casei de nebuni...

Nu-i cer nimic.
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.

Cate un vot la amandoi, frumoase poezii

Am uitat sa mentionez ca poezia anterioara postata de mine e a poetului Niculae Alexandru West.   

Si cum Mihai Eminescu e punctul zero al poeziei romanesti, o sa va prezint o poezie mai putin cunoscuta in aceeasi interpretare de exceptie...

Sa pun si eu o poezie

Nu sunt ce par a fi...

Nu sunt ce par a fi-
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!...
Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,
Sau prea curand,
Sau poate prea tarziu...
M-am resemnat, ca orice bun crestin,
Si n-am ramas decat... Cel care sunt!...


Sunt cel din urma strop de vin
Din rustica ulcica de pamant
Pe care l-au sorbit pe rand
Cinci generatii de olteni-
Cei mai de seama podgoreni,
Dintre mosteni
Si oraseni-
Stramosii mei,care-au murit cantand:
"Oltule... rau blestemat...
Ce vii asa de turburat?"...
Dar Oltul i-a platit la fel
Cum l-au cantat si ei pe el...
Si cum-- mi-e martor Dumnezeu-
Astazi,nu-l mai cant decat eu!...

Ion Minulescu

Amor la pătrat
Mirela Câmpan

Într-o viaţă de şah, eu-pion, tu-nebun
ne-ntâlnim uneori pe un colţ de pătrat,
între cer şi pământ
între negru şi alb.
Tu, nebun cum te ştiu şi îmi place să fii
mă-ncolţesti uneori,ca un gând de spion;
eu, pion agitat,
speriat de mutări,
mă retrag cu mult tact în opusul pătrat,
din palatul de lemn, alb şi negru pictat.
Tu, nebun, mă găseşti
şi te simti împărat;
eu, pion rătăcit pe o tablă de şah,
aş sări, dar nu pot, peste-un turn izolat…
fugărită de-un cal,
mă împiedic stângaci
de o muchie-n lemn, înălţată usor,
ajungând rostogol cu nebunul de braţ.
Tu, nebun arătos,
ce te crezi împărat,
minţi frumos ( la pătrat ) că-s regină pion
în amorul perfect, bicolor asortat,
un regat pentru noi de noi doi inventat.